MUNICIPIUL CAREI

Municipiul Carei este situat în nord-vestul României, la o distanţă de 99 km de municipiul Oradea. Se află în partea de sud-vest a judeţului Satu Mare, într-o regiune de câmpie, la 35 km de reşedinţa de judeţ. Poziţia geografică avantajoasă a Careiului a permis dezvoltarea producţiei, dar şi a comerţului încă din cele mai vechi timpuri. Treptat au apărut mici meşteşugari care au pus bazele prestărilor de servicii, respectiv a producţiei industriale de mai târziu. Producţia agricolă este axată pe cultivarea cerealelor, a sfeclei de zahăr, dar mai ales a viţei-de-vie şi a florii-soarelui. Careiul prezintă o tradiţie specifică în cultura viţei-de-vie, podgorenii constituindu-se în Ordinul „Cavalerii Vinului Sf. Orban”, care, anul acesta, au organizat cea de-a XV–a ediţie a concursului de vinuri nobile din Carei. Vinurile produse în zona Careiului au înregistrat, în ultimul an, o creştere semnificativă în ceea ce priveşte calitatea. Aceasta a fost concluzia la care au ajuns specialiştii prezenți la evenimentul – concurs de vinuri nobile din luna martie 2013, potrivit relatărilor presei locale, după ce au analizat cele 126 de mostre înscrise în concurs. In zonă există și o serie de obiective turistice, ce pot fi vizitate, cum ar fi Castelul Karolyi din Carei. Istoria sa începe în anul 1482. Cetatea a jucat un rol important de-a lungul sec. XVII, făcând parte din rândul marilor fortăreţe de apărare a frontierei vestice a Transilvaniei.
Importanţa cetăţii este menţionată mai ales după reconstrucţia ei între anii 1661-1666. Importanţa ei continuă şi în timpul războaielor duse de principele Rakoczi Francisc al II-lea împotriva habsburgilor (1703- 1711). Cetatea este asediată de armata principelui, dar după câteva zile, Karoly Sandor trece de partea acestuia fiind numit conducătorul armatei. În 1705, cetatea este atacată de austrieci şi distrusă parţial, fiind refăcută în acelaşi an. Deoarece la sfârşitul sec. XVIII cetatea nu mai juca niciun rol militar, Karoly Jozsef a hotărât demolarea zidurilor şi astuparea şanţurilor. Păstrând fundaţia şi unele ziduri, ulterior a fost construit un castel patrulater, cu un singur etaj. Construcţia a fost terminată în anul 1794, în stil baroc, şi cuprindea 20 de camere la parter, 21 la etaj şi o capelă. Tot în această perioadă se formează parcul cu plante rare şi se construieşte un manej pentru 24 de cai. În urma cutremurului din 1834, castelul în bună parte s-a dărâmat, restaurarea lui fiind făcută abia între 1894-1896. Cu această ocazie, castelul este mult modificat, adăugându-i-se încă un nivel la faţadă, trei turnuri mici şi patru mari. Restaurarea s-a făcut în stil neogotic şi a fost condusă de arhitectul Meining Arthur ajutat de meşteri pricepuţi din Carei. Elementele de apărare din actuala formă a clădirii au doar rol decorativ (bastionul, şanţul cu apă). Arhitectura interioară a clădirii, uşile, ferestrele, balustrada scării interioare precum şi obiectele din fier forjat au fost făurite de meşteri locali. Holul era destinat primirii oaspeţilor, sălile de la parter erau folosite ca sufragerii şi bucătărie, în timp ce încăperile de la etajele I şi II erau locuinţe. În prezent, în castel se află un muzeu istoric şi de ştiinţele naturii, aici funcţionând şi o bibliotecă cu peste 80.000 de volume. În jurul castelului în anul 1700, a existat o grădină frumoasă, amenajată în stil baroc. În anii 1790, grădinarul Bode Gyorgy amenajează în jurul castelului nou o grădină englezească. Grădina avea si o seră cu plante exotice. Forma actuală se întinde pe o suprafaţă de 12 ha. Luând în considerare plantele rare din grădină (208 de specii si subspecii de plante arborescente), în anul 1982 a fost declarat parc dendrologic octrotit (platanul uriaş din faţa castelului, cu un diametru de 205 cm a
fost plantat în anul 1810).
Alte obiective turistice: Teatrul Municipal construit în 1907, Clubul Elevilor – şcoala normală din oraş construită în 1779, Monumentul Eroilor – opera sculptorului Vida Gheza şi a arhitectului Anton Dâmboianu. Inaugurat în anul 1964, complexul monumental este realizat din piatră albă şi are dimensiuni impresionante: deschiderea frontală de 18 m, adâncimea de 5 m şi înălţimea de 12 m. Acest însemn comemorativ se compune din cinci elemente cu semnificaţii simbolice: un cap de ţăran, care inspiră demnitate şi statornicie (simbolul răscoalelor ţărăneşti), o poartă cu incrustaţii asemănătoare celor care împodobesc porţile maramureşene („poarta jertfelor”), o femeie plantând o floare (simbolul reînnoirii), chipul unui ostaş care impresionează prin masivitatea şi trăsăturile sale aspre şi un obelisc asemănător turlelor bisericilor maramureşene (simbolul flăcării veşnice).

ORAȘUL TĂȘNAD
Pe traseul Carei – Pir, în apropierea comunei Pir, se află oraşul Tăşnad, cu o serie de obiective turistice ce pot fi vizitate: Catedrala ortodoxă, Biserica romano-catolică şi Muzeul orăşenesc amplasat într-o clădire din secolul al XVIII-lea, monument istoric. Tăşnadul, datorită bogăţiilor sale (zăcăminte hidrominerale cu caracteristici termale, cu temperatura apei de 72° C) este şi staţiune balneoclimaterică de interes judeţean şi regional, dispunând de un ştrand termal, microbază de tratament şi alte amenajări specifice.

COMUNA PIR
Comuna Pir este situată în partea de sud-vest a judeţului Satu Mare, în partea stângă a râului Ier, la o distanţă de 32 km de Carei, 24 km în partea stângă de Tăşnad. Dealurile Carpaţilor Occidentali şi Câmpia Tisei se întâlnesc în apropierea satului. Comuna se învecinează cu judeţul Bihor. Sursele de venit ale locuitorilor sunt asigurate în mare parte de activităţile agricole. Pe lângă cultivarea cerealelor, o importanţă semnificativă o are şi cultivarea fructelor şi a viţei-de-vie. Vinul produs la Pir este amintit în secolul al XVII-lea, comuna reprezentând una dintre cele mai vestite zone producatoare de vin a bazinului Carpatic. În secolul al XIX-lea filoxera a distrus plantaţiile de viţă-de-vie ale regiunii, după care au fost aduse soiurile americane de viţă-de-vie. În zilele noastre, cultura viţei-de-vie şi producţia de vin sunt în revenire, vinurile produse aici fiind medaliate la întrecerile regionale ale vinicultorilor. În comună funcţionează mici uzine de prelucrare a strugurilor care asigură următorul pas spre o producţie şi o comercializare formală, industrializată. Locurile de cazare în comună sunt amenajate la casele localnicilor, însă apropierea de oraşul Tăşnad oferă posibilităţi de exploatare a turismului viticol. Alte obiective turistice din zonă sunt: Biserica reformată Pir, Biserica ortodoxă Pir, Biserica ortodoxă Sărvăzel, Conacul Ibranyi (Eördögh)1584, două lacuri de pescuit. Dintre evenimentele locale amintim concursul de vin nobil. Pivniţele rustice autohtone din Pir constituie o importantă atracţie turistică. În ultimii şapte ani, au devenit foarte populare, în rândul producătorilor şi consumatorilor de vinuri, întrecerile regionale de vinuri organizate la Pir, Halmeu, Carei şi în alte localităţi ale judeţului, dirijate de Ordinul Cavalerii Vinului „Sf. Orban” din Carei.




www.inforegio.ro
Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro